Nu mă consider „de o parte sau alta a coloanei”

Personal, nu mă pot situa faţă de literatura timpului nostru „între reacţionari” şi nici nu pot susţine că mă consider „între progresişti”. Sincer vorbind, „între reacţionari” nu-mi sună bine şi nici „între progresişti” nu sună prea clar. „Reacţionarii” nu m-au atras niciodată, dacă mă puteţi crede, nici „progresiştii” nu mi-au fost exemplari… N-am fost dornic să mă consider însumi de o parte sau alta a coloanei şi-mi dau seama bine, în această privinţă, nu sunt eu cel chemat să mă pronunţ. Ar fi greu de presupus, dacă nu improbabilă, în zilele noastre, actualitatea unor curente literare care s-au impus cu atâta vâlvă în secolul XX. În primul rând, fiindcă – s-a arătat cu privire la reflecţia teoretică -, noţiunea de curent literar întâmpină azi dificultăţi serioase. Indicii ale unor perioade literare sau epoci de cultură privind evoluţia artei – chiar în cadrul aceleiaşi perioade sau grupări literare -, curentele implică însuşiri comune de expresie, compoziţie, trăsături ale conţinutului şi limbajului, care nu pot fi simplist definite. În fine, s-ar părea că literatura, în genere arta, ca apanaj al vieţii, îşi află o albie stabilită, parcurge în zilele noastre un vad liniştit. La rândul său, distribuţia literaturii în genuri şi specii întâmpină dificultăţi explicabile. Graniţele dintre sferele variantelor proprii genurilor literare sunt labile, diferitele aspecte ale operei literare permit o variată tipologie în cadrul genurilor. Unii teoreticieni contemporani chiar renunţă la caracterul tripartit al beletristicii sau caută noi criterii în sistematica genurilor literare; alţii – în locul clasificării pe genuri – includ tipuri noi (tragicomedia, romanul, opera) sau unele moştenite din evul mediu. În raport cu literatura preromantică ştiinţa aplică noţiunile de specii moştenite (căci evoluţia avea loc sub egida acestor noţiuni); literatura mai nouă relevă existenţa în operă a unor trăsături distinctive existente dincolo de curentele literare, aparţinând unor forme care ţin de surse diferite. Astfel genurile literare au devenit forme elastice, dispuse apropierii şi îmbinării, mai presus de limite prestabilite. Genul liric cunoaşte implicaţii epice, genul epic include poziţii lirice sau chiar dramatice, toate o diversitate de forme, accente şi tonuri care dau creaţiei literare o nouă evoluţie, noi dimensiuni şi un nou câmp de acţiune, o nouă perspectivă. Încât însăşi noţiunea de curent literar rămâne deschisă în zilele noastre, suspendată în timp.

<span>%d</span> blogeri au apreciat: